Pe 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, ministrul român de externe în acel moment, a susţinut discursul care a rămas în istorie, explicând sensul şi responsabilitatea ce se doreau asociate gestului românesc: ”trebuie să dovedim că reclamăm independenţa pentru că şi noi ca naţiune avem dreptul să trăim cu viaţa noastră. Când toată Europa predică sentimentele de justiţie, este cu drept ca aceste sentimente să se răspândească şi asupra noastră şi să ne lase să trăim cu viaţa noastră proprie, răspunzând numai pentru greşelile noastre şi primind chiar pedepse pentru greşelile noastre, iar nu pentru ale altora”.

Proclamarea independenței a fost primită cu entuziasm de populație. În după-amiaza zilei de 9 mai a avut loc în București o manifestație spontană la care au participat 1000 de studenți care au venit cu drapele și cu torțe, cântând ”Deșteaptă-te române”. Pe măsură ce s-a răspândit vestea, seara au avut loc manifestații și la Iași, Craiova, Buzău și în alte orașe.

Chiar în ziua de 9 mai 1877, ca o expresie a suveranității statului român, Parlamentul a votat înființarea ordinului ”Steaua României” cu care urmau să fie decorați militarii și civilii ce se distingeau în serviciul adus țării.

La o zi după ce Parlamentul a proclamat independenţa, la 10 mai, actul a fost promulgat de către regele Carol I şi publicat în Monitorul Oficial.

Views: 69